Covor de brumă -
Sub iarba ofilită
Seminţe dormind
site-uri haiku în limba română
Autori
Vă aşteptăm cu noile voastre creaţii dedicate toamnei
Acest blog este destinat să strîngă creaţii în spiritul poeziei japoneze: haiku, senryu, tanka, haibun, haiga. Blogul se desprinde din blogul-mamă, ROMANIAN KUKAI, şi va începe să funcţioneze de la 1 septembrie 2007.
Pentru a fi membri (contributors sau autori) trebuie să vă înregistraţi ca bloggeri, dar puteţi comenta texte şi fără a fi înregistraţi. Cei care au fost autori la o vară de neuitat vor primi automat invitaţii cu care vor proceda ca şi prima oară.
Dacă doriţi să deveniţi membri contactaţi administratorul la adresa forevernelcor@gmail.com. Veţi primi o invitaţie personală prin reţeaua blogger. Trebuie să răspundeţi acesteia aşa cum sînteţi instruiţi în acel mail. (Dacă aveţi un filtru spam prea puternic va trebui să căutăţi invitaţia în bulk/spambox şi s-o scoateţi de acolo.) În cazul în care v-aţi făcut cu această ocazie un cont Google, numele şi parola respectivă vor fi valabile pentru a vă loga şi pe blogul personal şi pe acest blog.
Pentru a menţine calitatea site-ului, contribuţiile şi comentariile necorespunzătoare vor fi şterse de administratorul blogului.
Blog Archive
Labels
- album foto (1)
- Cornel (3)
- Cristina (4)
- din reviste străine (1)
- fotografie (7)
- haibun (1)
- haiga (4)
- haiku (20)
- Ioan Găbudean (1)
- Magda (1)
- Maria (18)
- Marian (5)
- Marian Nicolae Tomi (1)
- Mariana (1)
- Radu Patrichi (2)
- tanka (5)
- Victoria (4)
Monday, September 10, 2007
Thursday, September 6, 2007
Wednesday, September 5, 2007
Sfârşit de octombrie
Azi, sunt liberă. Îmi invit nepoţelul la plimbare. Îl duc să vadă cum arată oraşul în acest sfârşit de octombrie.
Pe-o bancă de lemn,
adusă de vânt,
o frunză galbenă.
Nepoţelul meu, Lucian, mă întreabă din care copac a căzut frunza. Îi arăt teiul din apropiere. Mergem apoi să vedem şi alte frunze de tei. Culegem cele mai frumoase frunze, mari şi mici, simetrice sau „strâmbe”, cum spune Lucian. În parc, printre frunzele galbene, se vede o frunză portocalie. „Bunico, şi aceasta e o frunză de tei?” „Nu, aceasta e o frunză de cireş.”
Mergem să culegem frunze aurii, stacojii şi maro.
Legănându-se
în bătaia vântului,
o frunză de arţar.
Cel mai mult îi plac nepoţelului meu frunzele de arţar. Sunt toate nuanţele de la galben pal până la roşu –maro.
Cu tulburare,
rar despică aerul
frunzele toamnei.
După ce culegem destule frunze, mergem acasă. În faţa porţii, o frunză mare de viţă de vie. O luăm. Alcătuim un chip vesel pe „faţa” de viţă. Drept ochi, două castane. Drept nas, o frunză de cireş. Gura, trei frunze mici de păr.
„Bunico, aşa-i că mamei o să-i placă ce am făcut?”, mă întreabă. Nu aşteptă răspunsul. Aleargă să-şi cheme prietenii care să-i vadă „opera”.
Toamna suspină.
Lacrimi arămii îi cad
din toţi copacii.
Eu mai rămân lângă poartă. Mă reţin amintirile din copilărie. Tare mult îmi mai plăcea să adun şi să admir frunze. Dar numai toamna.
Pe-o bancă de lemn,
adusă de vânt,
o frunză galbenă.
Nepoţelul meu, Lucian, mă întreabă din care copac a căzut frunza. Îi arăt teiul din apropiere. Mergem apoi să vedem şi alte frunze de tei. Culegem cele mai frumoase frunze, mari şi mici, simetrice sau „strâmbe”, cum spune Lucian. În parc, printre frunzele galbene, se vede o frunză portocalie. „Bunico, şi aceasta e o frunză de tei?” „Nu, aceasta e o frunză de cireş.”
Mergem să culegem frunze aurii, stacojii şi maro.
Legănându-se
în bătaia vântului,
o frunză de arţar.
Cel mai mult îi plac nepoţelului meu frunzele de arţar. Sunt toate nuanţele de la galben pal până la roşu –maro.
Cu tulburare,
rar despică aerul
frunzele toamnei.
După ce culegem destule frunze, mergem acasă. În faţa porţii, o frunză mare de viţă de vie. O luăm. Alcătuim un chip vesel pe „faţa” de viţă. Drept ochi, două castane. Drept nas, o frunză de cireş. Gura, trei frunze mici de păr.
„Bunico, aşa-i că mamei o să-i placă ce am făcut?”, mă întreabă. Nu aşteptă răspunsul. Aleargă să-şi cheme prietenii care să-i vadă „opera”.
Toamna suspină.
Lacrimi arămii îi cad
din toţi copacii.
Eu mai rămân lângă poartă. Mă reţin amintirile din copilărie. Tare mult îmi mai plăcea să adun şi să admir frunze. Dar numai toamna.
Tuesday, September 4, 2007
Tsuru (鶴 – Cocori)
鶴が出る
南国まで
静寂で
腐った かしは
ひとりで残る
Tsuru ga deru
Minami kuni made
Seijaku de
Kusatta kashi wa
Hitori de nokoru
Cocorii pleacă
Spre ţărmuri calde din sud.
Prins de tăcere
Doar stejarul putrezit
Rămâne-n urmă, singur.
Gruoj foriras
Al sudaj varmaj landoj.
En la kvieto
La olda, putra kverko
Restas denove sola.
The cranes are leaving
For the southern, warmer lands.
In the deep silence
The old, rotten oak trunk
Remains behind, all alone.
(2007年9月4日)
南国まで
静寂で
腐った かしは
ひとりで残る
Tsuru ga deru
Minami kuni made
Seijaku de
Kusatta kashi wa
Hitori de nokoru
Cocorii pleacă
Spre ţărmuri calde din sud.
Prins de tăcere
Doar stejarul putrezit
Rămâne-n urmă, singur.
Gruoj foriras
Al sudaj varmaj landoj.
En la kvieto
La olda, putra kverko
Restas denove sola.
The cranes are leaving
For the southern, warmer lands.
In the deep silence
The old, rotten oak trunk
Remains behind, all alone.
(2007年9月4日)
Monday, September 3, 2007
Tentou (転倒 - Cădere)
転倒で
落ち葉の接吻
待っている
Tentou de
Ochiba no seppun
Matte iru
Într-o cădere
Sărut de frunze moarte
În aşteptare
En la falado
De sekfolioj kison
Ekatendadas
Inside the fall down
The kissing of the dead leaves
Is waiting hidden
落ち葉の接吻
待っている
Tentou de
Ochiba no seppun
Matte iru
Într-o cădere
Sărut de frunze moarte
În aşteptare
En la falado
De sekfolioj kison
Ekatendadas
Inside the fall down
The kissing of the dead leaves
Is waiting hidden
Subscribe to:
Posts (Atom)